Categorii
Citesc

TATĂL CELUILALT COPIL

A doua carte scrisă de Parinoush Saniee pe care am citit-o, pentru că mi-a plăcut tare mult prima.

Acțiunea se învârte în jurul unui copil mut, care s-a născut într-o familie compusă din oameni perfect sănătoşi. Disperarea părinţilor se transformă uneori în frică, apoi în ignoranţă, ajunge la frustrare, până când devine… ură. Mama este cea care înțelege și îndură tot, iar tatăl devine pe zi ce trece tot mai rece și uită cum este să te porți omenește cu propriul copil.

Neputința copilului de a exprima ce gândește și ce simte devine o problemă centrală care afectează întreaga familie. Mama suferă cel mai mult, iar ceilalți par să se obișnuiască și să accepte situația, fără a mai încerca măcar să o îmbunătățească. Singura care reușește să-l scoată pe negrăitor din carapacea lui și să-l facă să țipe este bunica maternă.

Cartea este scrisă la persoana I şi la persoana a-II-a, din două perspective: a copilului şi a mamei. Ceea ce mi-a plăcut foarte mult, pentru că autoarea a dat glas unei minți strălucite și inocente, făcându-mă să pricep mai bine cum se comportă astfel de persoane și cum oamenilor care li se ia un dar, li se dă pe de altă parte, alt dar, în cantitate muult mai mare.

Pe lângă poveste, cartea îți dă o lecție de viață, pe care sincer, cel mai bine este să o înveți lecturând, decât să treci prin ce au trecut aceste personaje.

Dacă ești un om care iubește oamenii, nu are cum să nu-ți placă romanul ăsta. 🙂

Fotografii au surprins scena, iar mama a văzut în această scenă un fel de tratat de pace, astfel că a mărit-o atât de mult încât, cu tot cu ramă, acoperea jumătate de perete. Părea că vrea să acopere cu ea toate experiențele amare din copilăria mea.