Categorii
Oameni si Fapte

De ce nu mai vorbesc cu unii oameni?

Mi se întâmplă să nu mai vorbesc cu oameni. Este vorba mai ales de persoane care mi-au fost odată extrem de dragi. De ce? Simplu. Mi-au înșelat încrederea, m-au dezamăgit, m-au rănit. Iar nevorbitul ăsta e scutul meu de protecție. Prefer să previn discuții care mi-ar da iar lumea peste cap, să aud argumente care oricum nu m-ar convinge sau pur și simplu, să nu-mi pierd timpul cu niște oameni care din dragi, au devenit indiferenți.

Îi evit pe cei falși, care te acuză când le spui propria părere despre ei, în loc să înțeleagă unde au greșit sau care se atacă atunci când aud adevărul, pentru că e prea… adevărat. Și nu le convine.

Mă feresc și de cei care știu doar să se plângă. Mie îmi plac oamenii haioși, care glumesc adesea și te scot din stări urâte. Ăștia-s de ținut aproape. Urâcioșii care au timp doar de văitat, iar pe tine nici nu te lasă să spui o frază, sunt niște egoiști; din păcate, din ce în ce mai mulți.

A nu vorbi cu unii oameni nu e o chestie care ține de orgoliu, ci de demnitate și respect față de propria persoană. De ce zic asta? Pentru că de multe ori am lăsat de la mine și am zis să reiau legături, doar ca să fie bine în vreun context. Iar după o săptămână, două, o lună, am ajuns în același punct. Și ghici cine a suferit iar? Așa că… mai bine spun la timpul potrivit ce am de spus, iar dacă vezi că nu mai vorbesc cu tine, nu încerca să-mi pui o etichetă… am eu un motiv pe care mi l-ai dat fix tu!