Categorii
Citesc

BASTARDA ISTANBULULUI, DE ELIF SHAFAK

După ce am citit Lapte Negru, de aceeași autoare, multe persoane mi-au recomandat să continui cu Bastarda Istanbulului. Știam deja că mă așteaptă texte întregi încărcate cu povești despre lumea orientală și am fost pur și simplu curioasă să văd ce descopăr… Primul lucru? Fiecare capitol poartă numele unui ingredient culinar, iar ultimul este rezumat la: cianură de potasiu.

În primul rând, m-a intrigat o chestie: după ce a publicat romanul de față, Elif Shafak a fost acuzată de ofensă la adresa identității turce. Asta se întâmpla prin 2006, pentru că în carte erau replici ale unor personaje armene care încălcau Codul Penal Turc. Dacă respectivele cuvinte nu ar fi fost retrase, atunci autoarea ar fi riscat trei ani de închisoare. Deci în 2006, relativ recent…

SUBIECTUL
Se referă la intersecția a două lumi total diferite, Occidentul și Orientul, care vor fi reprezentate de două familii unite de prea multe coincidențe. În plus, este zugrăvit conflictul dintre turci și armeni. Personajele sunt construite minuțios cu detalii care apar și dispar, și care te determină să faci legături între capitolul al doilea și al șaptelea, spre exemplu.

Având în vedere că totul pornește de la conflictul dintre turci și armeni, cred că autoarea a vrut să transmită un singur lucru: indiferent de trecut, de masacru, oamenii găsesc mereu puterea de a uita și de a merge mai departe, și cu greu, reușesc să trăiască în armonie.

Nu e o carte pe care nu ai mai lăsa-o din mână, cel puțin, nu de la primele pagini. La început mi s-a părut plictisitoare și chiar voiam să o abandonez. Acum, nu-mi pare rău că m-am încăpățânat să o termin. Dacă ar fi să-i dau o notă, ar fi 7-8 din 10…